Epoca Draknea a activat toata zgura din noi. Ne-a radicalizat sentimentele. Neputinta, frustrarea, revolta acelor ani de nedreptate, de abuz, de sfidare ne-au obligat la reactii pe care altfel le-am fi evitat cei mai multi dintre noi, cel putin ca exprimare publica.
A fost o trauma colectiva pe care o decontam inclusiv prin aceasta incapacitate de a reveni la normal, la reactii firesti.
Am ajuns intr-o faza în care nu mai am chef de știri, de politică, de circ. Mă gândesc să răcesc relația cu politica. E drept, muză mai bună pentru scris mai rar găsesc! Iar motivul nu îl reprezintă politicienii, ci oamenii. Degeaba aruncăm cu căcat înspre scursurile alea de dirijează țara. Suntem doar 25-30% care mergem la vot impotriva ciumatilor. Atât.
Și oricât am trage clopotele, tot nu se trezesc toți somnambulii!
Nu critica in sine e in neregula, ea face parte din, culmea, succesul oricarei campanii politice . Ci violenta ei, insulta, injuria, placerea de a nimici un om, chiar daca nu a facut nimic rau. Pe alocuri, atacul a capatat tuse obscene si injurii grosolane.
Nu e vorba doar despre acest episod , epoca post-draknea. In general, reactia publica, mai ales pe Facebook, a devenit foarte putin rationala, foarte putin atasata de argument si in jurul argumentului. Este despre umori, despre nevoia de a strivi inamicul, oricare ar fi el, real sau imaginar.
Sa vedem ce-a fi pe mai departe…. Si ieri , va fi o zi…
Tzucu / info 